Miss Resident

Hello everybody!

Primavara se apropie cu pasi repezi (13 grade in Toronto, astazi) iar eu va scriu cu vesti bune. Mai bune decat Martisorul. ūüôā¬† Daca mai e cineva care nu s-a prins din titlu, SUNT REZIDENT PERMANENT AL CANADEI!!!!! In sfarsit! Dupa 3+ ani de cand locuiesc aici si 4 luni de cand am depus dosarul final (primele demersuri le-am facut din 2014…). Ma simt ca dupa alergat la un maraton al mintii – obosita, fericita si curioasa. Curioasa sa vad ce usi mi se vor deschide si ce planuri pot sa coc. Au fost 3 ani in care am fost legata de maini si de picioare, in sensul ca nu am putut sa iau nicio decizie pe termen lung. Am fost dependenta de un anume job, intr-un anume oras, pentru o anume perioada de timp. #libertate

Pentru a primi ultima stampila pe documentul care dovedeste statutul de rezident permanent, trebuie sa treci printr-o vama sau printr-un oficiu de imigrare. Pentru mine, cea mai simpla  (pentru ca nu presupune programare) si aventuroasa optiune a fost o escapada de o zi la Niagara. Am trecut, pentru prima data, si pe partea americana. Am facut cateva poze, am inghetat bine si m-am intors alt om. Cel putin in acte. N-am baut inca sticla de Cahor sfintit(care a facut un drum lung din Republica Moldova, via Brasov), dar sunt inca intr-un stadiu de fericire intemeiata. Noroc, mie!

 Cateva poze de pe malul celalalt РNiagara Falls, New York. Si de pe Podul-Curcubeu (Rainbow Bridge).