Jersey Boys – the best musical ever

Gata, a trecut si Craciunul. Si nu a fost atat de rau pe cat ma asteptam (fiind departe de “casa”). Am lasat in urma o traditie veche de mai bine de zece ani (=Craciunul petrecut in Poiana, alaturi de familie si prieteni vechi&dragi). Am inceput, poate, o alta traditie: Craciunul in deplasare, alaturi de prieteni mai noi. Si “Vomit Rocket” 🙂

L-am primit si pe Mos Craciun (care oricum lasase toate cadourile sub brad cu vreo saptamana inainte). Am mancat sarmale (dupa cum deja v-am povestit). Si pe 26 am fost la cel mai frumos spectacol pe care l-am vazut pana acum. M-am gandit bine inainte sa spun asta (si o spun cu o oarecare parere de rau): a fost chiar mai fain decat la Pink Martini! E vorba despre musicalul “Jersey Boys“, care aduce pe scena povestea formatiei “The Four Seasons” si a lui Frankie Valli. Si, evident, sta la baza filmului cu acelasi nume care s-a lansat anul asta. Pe Broadway ruleaza de prin 2005 si a castigat 4 Premii Tony.

Frankie este un italo-american din New Jersey, ajutor de frizer si suflet curat. Il vedem adoptat de trupa “The three lovers”, pe care o transforma si o duce pe culmile succesului in anii ’60.  Inchisoare, jocuri de noroc, mafie, femei frumoase, inimi ranite si multi bani. Vremurile se schimba. Oamenii vin si pleaca. Muzica se schimba. Dar Frankie resuseste sa se mentina “deasupra” prin vocea lui, prin curajul de a incerca ceva nou, prin faptul ca isi mentine sufletul deschis si demnitatea. Hall of Fame si nu numai. (In viata reala, Frankie sustine peste 100 de spectacole in fiecare an, cu toate ca are deja 80 de ani. Nu joaca in “Jersey Boys”, dar a fost implicat in scrierea scenariului).

Muzica a fost A-M-A-Z-I-N-G! Jos palaria in fata solistului care l-a interpretat pe Valli; e ceva sa canti melodiile altcuiva si oamenii sa nu isi dea seama ca nu e el! Spectacolul a avut de toate: the highs, the lows, dragostea, lacrimile. Si toate astea s-au simtit din muzica. Am dansat pe scaun in multe momente. Si abia m-am abtinut sa nu plang la un moment dat. Ah, si am cantat atat cat am stiut versurile (in soapta, desigur).

Fapt: melodia aceasta a fost refuzata de multe ori inainte ca cineva sa aiba curajul sa o lanseze. Era cosiderata prea “soft” sa fie rock si prea rapida sa fie altceva. “An art song that will never be released”. Tare, nu? (am copiat linkurile catre melodiile din musical, nu catre originale.)

Si, pentru ca in ultimii ani am invatat ca dragostea nu trebuie sa fie reciproca, ca poti iubi in liniste si de la distanta (cu aceeasi intensitate ca atunci cand esti iubit inapoi), m-am atasat foarte mult de melodia de mai jos. Va fi melodia mea preferata mult timp de acum inainte, pe repeat continuu.

Puteti gasi intreg sound-trackul pe youtube, dar va garantez ca nu se compara cu experienta live.  Am fost atat de incantata incat m-am uitat si la film sambata dimineata, dar nu se compara. Nu spun ca filmul nu e ok, doar ca pentru mine conteaza foarte mult sa fiu acolo, in sala, si sa aud muzica vie. Deja mi-am adaugat la lista de dorinte sa il vad pe Frankie live in concert. Si stiu de pe acum ca o sa ma indragostesc de el, chiar daca e batran si nu tocmai aratos. Oh, that voice and those lyrics!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s