100 de zile de fericire – Partea a II-a

Bine ati revenit! Am primit feedback incurajator dupa Partea I, asa ca merg mai departe. Carnetelul meu a ajuns la 51 de zile. Mai jos aveti mini-povesti si ceva poze, pentru zilele 8-23. Enjoy!

8. 10 octombrie 2015 – saltul cu parasuta, la 30 de ani. Am povestit despre el aici. A fost experienta care m-a facut neinfricata. Si mi-a amintit ca am aripi.


9. Rasarit de luna. Plimbarea mea nocturna cu barca. – In adolescenta, mergeam in fiecare vara la Rogojeni, la tara. Aveam acolo un grup de prieteni cu care ne petreceam serile si o mare parte a zilelor. De fapt, erau prieteni ai Oanei si ai lui Bogdan (verii mei mai mari), care incepusera sa ne bage si pe noi in seama cand am crescut (de pe la 15 ani) si pe care i-am acaparat, ulterior. Formula noastra de vara: eu, sora-mea, un Unicorn, un Stejar-nebun si un Fum-de-vise. (Nu stiu daca s-ar supara sa stie ca i-am nominalizat, asa ca nu o voi face. Desi multi dintre voi ii cunoasteti…) Ne uitam la filme impreuna. Ne dadeam pe leagan impreuna. Jucam ping-pong impreuna. Mergeam la padure impreuna, la Prut, la fotbal, la discoteca. Astea fiind activitatile despre care pot sa va povestesc fara sa sparg cercul increderii. Va promit ca suntem niste oameni visatori si ne-am construit multe universuri faine de parcurs in 5 (chiar si intr-un satuc mic-mic, cum e Rogojeniul). M-as intoarce in lumile alea intr-o clipita!
Seara, ne duceam “in sat”. Baietii veneau si ne luau de la poarta. Pe racoare, proaspat parfumati (aici intra si un strat de spray anti-tantari, in unele seri 🙂 ) si cu zambetul pe buze. Si, desi urmam acelasi scenariu in fiecare seara (10 pm, Unicornul striga “Alexandra” sau intra in curte sa ne caute, noi apaream la fel de parfumate si zambarete), aveam intotdeauna un entuziasm aparte. Ca atunci cand mergi intr-o excursie sau la o petrecere. Se putea intampla orice in serile alea pline de imaginatie… Ne plimbam prin sat o vreme, la locurile noastre “secrete” despre. Apoi, ne intorceam la casa bunicilor si petreceam alte cateva ore pe banca de la poarta. Ca o paranteza, banca de la poarta bunicilor era una foarte populara si, cand eram noi acolo, stricam distractia multora. Era printre putinele locuri din sat unde stalpul de iluminat public avea bec doar de toamna pana primavara. In timpul verii, indragostitii il spargeau cu pietre. Si nu ma mir; cerul instelat din Rogojeni e cel mai frumos din lume. Dar deviez…
Una dintre caracteristicile grupului nostru era ca vorbeam continuu si cu pasiune despre te miri ce, cateva ore bune. Discutii filosofice si probleme existentiale. Dupa care se asternea linistea. Ca o pauza de respirat si admirat. Ei bine, cand mai aveam cate o pauza din asta, ceva din mine striga “Zi ceva!”. Si ziceam. Nu stiu daca ma intimida linistea sau doar vroiam sa destind atmosfera, dar de obicei spunea cate o chestie stupida, la care nu ma gandisem absolut deloc inainte. De exemplu: “Mi-as dori sa ma plimb cu barca noaptea”. Sau “as vrea sa fac baie in lapte cu cacao”. 🙂 Aveam 17 ani; cred ca voiam doar sa fiu mai interesanta decat eram. Doar ca… unele dintre aceste dorinte mi s-au si indeplinit. Nu, n-am facut baie in lapte cu cacao. Dar m-am plimbat noaptea cu barca. Mai bine zis, am fost plimbata cu barca noaptea.
Scena: Unicornul se arata in prag, singur, cu 2 ore mai repede decat ora stabilita. Zic 2 ore asa, generic, nu mai stiu exact cat era ceasul. Dar clar nu era 10. Ne invita la o plimbare, la balta (suna mai frumos “lac”, dar asta e balta in toata regula), sa vedem apusul. Soarele nu apune pe balta, apropo. Lucru pe care i l-am spus si lui, dar nu s-a chinuit prea mult sa ne convinga. O plimbare cu un unicorn e binevenita oricand, no questions asked 🙂 Imprumutase o barca de la cineva (un pescar, dar nu cred ca am aflat vreodata exact care pescar) si am vazut, impreuna (eu, sora-mea si el), rasaritul de luna. A fost cel mai frumos gest facut vreodata de cineva pentru mine. Si una dintre cele mai fericite zile din viata mea. Multumesc, Unicorn! I ❤ you! (dupa cum stii deja)


10. Toamna, cand iti vine sa fugi din lume si sa nu privesti inapoi. Cand ti se scurge seva, ca pomilor ingalbeniti. Cand te intristeaza auriul rosiatic al soarelui si cerul ramas gol de stoluri. Cand vine toamna, sa cauti padure noua si sa iti faci cuib in ea. Din frunze calatoare si brate calde. Din inimi care bat. Din buze fierbinti si palme reci. Din par ciufulit. Din albastru. Din tot ce ai. Sa-ti arunci ceasul. Sa-ti arunci harta. Traieste! E cea mai fericita zi…


11. Acea zi cand Paradisul Acvatic a fost un sarut pe umar.


12. Ziua cand i-am primit pe Bella si Mati, cei mai pufosi si mai iubiti iepurasi din istoria iepurasilor.


13. 30 Noiembrie 2003 – un fel de “singur acasa” dar cu adolescenti. (varianta cat se poate de inocenta)


14. 27 decembrie 2003 – ultima data cand m-am distrat jucand Monopoly pana la 2 noaptea.


15. Petrecerea mea de majorat – organizata in secret de ai mei, la cabana din Poiana a unor cunostinte. Prieteni, familie. A fost un adevarat efort facut pentru mine (imi vine in minte, prima, Corina. Care nascuse de mai putin de 2 luni si a fost acolo). Dragoste fara cuvinte.


16. O zi petrecuta la zoo, cu sora-mea si A. Sora-mea isi cumparase primul aparat foto digital si am facut sute de poze. Sincer, gradina zoologica era cam jalnica. Dar a fost o zi perfecta; am ras incontrolabil. Nu-mi plac mie triunghiurile prea mult, dar asta era perfect.


17. Ancona. 2007. L’Ascensore Del Pasetto. O romanca si un spaniol (inconjurati de alti studenti Erasmus), construiesc punti (in italiana).
Alexandra: “Wow, le stelle sono così belle!”
J: “Ma sai ce io sono miope!”
Alexandra: “Ah!”
J: “Meglio. Vedo solo te”.
🙂


18. Ancona, 2007. Ezzo gateste pentru mine, intr-o luni. Mancare traditionala libaneza.


19. 2 noiembrie 2002 (cred) – nunta Corinei (vara-mea). Cand am inceput sa fiu perceputa ca adult si nu doar fiica alor mei.


20. Excursia in Peru – toate cele 18 zile. Au fost zile incredibil de fericite, petrecute in locuri frumoase si greu de descris. Cu oameni care au trecut de la necunoscuti la prieteni intr-o zi. Cu sufletul deschis si zambetul pe buze. Mi-ar fi greu sa aleg o singura zi sau un singur moment. De la timpul petrecut in Desertul Nazca, la seara de pe terasa in Arequipa (cand am baut Pisco Sour, am spus povesti si am ras cu lacrimi. Se pare ca multe din fericirile mele au de a face cu rasul…), la ziua lunga de trekking pana la Muntele Curcubeu, la apusul de soare din Ollantaytambo (Valea Sacra a Incasilor), la lectiile de salsa din Cusco, la Machu Picchu. La noptile dormite in casele localnicilor si scurtele lectii de Quechua si Aymara. Mangaiat alpace. Insule plutitoare pe Lacul Titicaca. Cer cu stele. Gustat porcusor de guinea si dansuri traditionale. Rasete. Multe rasete. Cea mai frumoasa vacanta din toate timpurile! Saptamani in care mi-am spus constant “sunt foarte norocoasa!”.

(click pe poze)


21. Decembrie 2014, Republica Dominicana – ziua cand am inotat cu delfinii. Desi sunt putin ambivalenta in ceea ce priveste evenimentul (si cu siguranta nu voi mai face asta niciodata, pentru a nu incuraja comportamente nedrepte impotriva animalelor), interactiunea cu miracolele marine m-a facut tare fericita. Sunt prietenosi si expresivi. Ii ador!


22. Saptamana petrecuta in New York, in special ziua de la Rockefeller Center (Top of the Rock).

IMG_5993-2


23. 25 Februarie 2017 – ziua cand am devenit rezident permanent al Canadei.

DSC_8379


 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s