4 ani

Dragii mei,

Au trecut deja 4 ani de cand am pornit in marea mea calatorie initiatica. 4 ani de cand m-am urcat in avion cu un mix de emotii greu de descris si o mare rugaciune ca totul sa fie bine. Nu stiam ce va urma, nu aveam nici mari planuri si nici mari sperante. Voiam doar sa rup odata cordonul care ma tragea inainte si inapoi de aproape un an, facand ravagii in interior. Voiam doar sa-mi gasesc linistea, sa ma pot reconstrui. Voiam sa nu dezamagesc.

In timp, am invatat sa-mi asez vestigiile intr-o cutie si sa le incui acolo. Nu pentru a le uita, ci pentru a le invinge. Nu-mi mai simt lacrimile curgand pe obraji, nici toate gandurile pe care le ascundeam de lume. Dar ele au fost primele dale din noul meu drum. Un drum care a lasat in urma stancile periculoase si vaile-fara-de-sfarsit, si care se intinde inaintea mea printre paduri racoroase si solide, metropole aglomerate, plaje, deserturi instelate, saturi uitate de timp si cate si mai cate. Simt ca m-am maturizat enorm in aceste 1461 de zile. Ca, in sfarsit, imi incap in piele. In pielea de femeie de 32 de ani care are toata lumea la degetul mic. Neinfricata si mai hotarata ca niciodata. Femeia care a invatat sa fie deschisa si flexibila si increzatoare.

Incepand din februarie voi rupe si “lanturile” profesionale, dependenta pe care am avut-o timp de 4 ani fata de Ipsos (prin permisul de munca). Si, de aici, incepe o noua aventura. O sa deschid poarta spre o alta lume, cu ceva teama, dar si cu constiinta ca imi tin destinul in palma. Fara garantii, dar cu noi sanse. Tineti-mi pumnii!

Ganduri despre ultimii 4 ani? Incerc sa nu repet lucrurile mentionate anii trecuti (despre libertate, despre sansa etc.) asa ca o sa spun un singur lucru: Canada mi-a dat sansa sa ma cunosc pe mine, sa ma cresc. M-a invatat sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva: aceea a puterii personale, a planurilor duse la indeplinire, a muncii rasplatite. Inca ma lupt cu mine sa ajung la raspunsurile importante, la ce vreau cu adevarat. Horea zice ca e din cauza ca sunt Balanta…. Cert este ca am, pentru prima data, o gramada de planuri (pe termen scurt si pe termen lung; profesional, financiar si emotional) si am inceput deja sa lucrez la a le pune in practica. Am plantat semintele si astept sa creasca plantele; intrezaresc deja cativa lastari firavi.

Pentru mai departe… ma rog pentru sanatate. Pentru ca mintea si corpul meu sa ma asculte si sa lucreze in forta la tot ce imi propun. Imi doresc sa invat despre insemnatatea fiecarei zile si imi doresc ca tara asta sa imi sopteasca toate secretele pe care le detine. Sa o pot cunoaste, Sa pot sa contribui si eu la bogatiile si frumusetile ei, dupa fortele mele. Si sa pot culege din toate roadele si toate comorile ei.

4 ani… ma mai recunoaste cineva?

_______________________________________________________________

P.S. Incepand de maine, Canada se va mai imbogati cu o Mita. Va tin la curent.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s